Pentru copii, adolescenți și părinți

Psihoterapie de familie

Înțelegem dificultățile copilului sau adolescentului în contextul familiei.

Explorăm cum trăiește fiecare situația, cum reacțiile voastre se influențează reciproc și ce ați putea încerca diferit în momentele dificile.

Solicită o programare
Doi părinți și copilul lor, împreună
Pe această pagină

Când copilul sau adolescentul trece printr-o perioadă dificilă

Poate observi că se retrage, se îngrijorează frecvent sau că apar mai multe conflicte. Uneori îți poate spune ce îl preocupă; alteori, schimbările se văd în comportament, la școală sau în relațiile cu ceilalți.

În lucrul cu un copil sau un adolescent, încerc să înțeleg cum trăiește el dificultățile care preocupă familia. Țin cont de vârsta lui, de felul său de a fi, de cerințele de acasă și de la școală și de relațiile în care crește. Vreau să îl cunosc și prin lucrurile care îl bucură, îi reușesc și îi dau încredere.

Când discuțiile dintre voi ajung în același punct

Când îmi spui „copilul nu mă ascultă”, te invit să îmi povestești un astfel de moment. Încerc să înțeleg ce îi ceri, cum răspunde, ce faci tu mai departe și cum se încheie discuția. Uneori, insistența exprimă îngrijorare, iar copilul o poate trăi ca pe o critică. Retragerea lui poate accentua tocmai îngrijorarea care te face să insiști.

În aceste momente, mă interesează ce încearcă fiecare să exprime și ce ajunge la celălalt. Ne oprim și asupra felului în care se păstrează o limită, asupra așteptărilor voastre și a emoțiilor care fac discuția greu de dus.

Întreb și când este diferit. Poate aceeași cerință este primită altfel când copilul are mai mult timp, știe la ce să se aștepte sau primește ajutor. Aceste diferențe ne pot arăta ce funcționează deja între voi și ce ați putea încerca în situațiile care vă pun în dificultate.

Adolescenții în terapie

Adolescentul poate avea întâlniri individuale în care să îmi spună cum vede el ceea ce preocupă familia. Vreau să înțeleg ce trăiește în relațiile cu părinții și prietenii, ce îl apasă la școală și cum se privește pe sine. Îl întreb ce ar vrea să înțeleagă sau să schimbe și țin cont de răspunsul lui în felul în care lucrăm.

Înainte de începerea lucrului, clarificăm acordurile necesare, confidențialitatea și limitele ei, precum și felul în care comunicăm cu părinții.

Lucrul cu părinții

Mă interesează și cât de greu îți este ție să răspunzi copilului în aceste momente. Putem vorbi despre îngrijorare, despre oboseală, despre limitele pe care încerci să le păstrezi și despre ce te face să simți că nu mai știi cum să procedezi. În același timp, rămân atentă la ceea ce trăiește copilul, la ce poate înțelege și face la vârsta lui și la sprijinul de care are nevoie.

Discutăm cum exprimi o limită, ce îți este greu în a o menține și cât de potrivite sunt cerințele pentru copil. Îl putem implica în căutarea unor soluții care țin cont de preocupările voastre și pe care să le puteți pune în practică. Eforturile tale și sprijinul pe care îl ai contează în ceea ce alegem să încercăm.

Cine participă la întâlniri

Stabilim împreună cine participă la întâlniri și când ar fi util să avem discuții separate sau ședințe comune. Întreaga familie nu trebuie să participe la fiecare ședință.

Cum începem

Îmi poți scrie vârsta copilului sau adolescentului și câteva cuvinte despre ceea ce vă preocupă. Înainte de prima întâlnire, stabilim cine va participa și îți răspund la întrebările despre desfășurarea ei.

La început, vorbim despre ce ați observat, când au apărut dificultățile, ce ați încercat până acum și ce v-a fost de folos. Stabilim împreună ce ați vrea să fie diferit și cum ați recunoaște aceste schimbări în viața de zi cu zi.

Îmi verific observațiile cu voi. Contează pentru mine dacă vă recunoașteți în ceea ce spun și dacă discuțiile noastre vă sunt de folos. Când o idee nu se potrivește, îmi revăd felul în care am înțeles situația.

Solicită o programare