De ce ne este uneori atât de greu să cerem ajutor?
Cum se leagă experiențele din relații de felul în care ceri și primești sprijin și ce putem înțelege despre asta în terapie.
Silvia Radu ·
Poate vorbești despre o perioadă grea abia după ce a trecut. Îți este mai ușor să povestești cum ai rezolvat decât să lași pe cineva să te vadă în timp ce încă îți cauți răspunsurile. Sau îți vine repede gândul că ceilalți au destule probleme și că ar trebui să te descurci singur.
Uneori, a cere ajutor presupune să lași pe cineva să vadă o nevoie pe care ai învățat să o ascunzi. Poate aduce teama de a deranja, de a fi judecat sau de a primi din nou un răspuns care te lasă singur cu ceea ce trăiești.
Mă interesează cum a devenit pentru tine mai sigur să te bazezi pe propriile puteri, în ce relații ai învățat acest lucru și dacă există oameni lângă care poți primi sprijin altfel.
Cum înveți ce poți aștepta de la ceilalți
În copilărie, învățăm despre sprijin prin ceea ce se petrece când avem nevoie de cineva. Contează dacă un adult observă că ne este greu, dacă poate rămâne alături de noi și dacă încearcă să înțeleagă ce simțim.
Poate ai avut parte de adulți copleșiți de propriile dificultăți. Sau ai încercat să vorbești și ai auzit că exagerezi, că ar trebui să fii mai puternic ori că problema ta este prea mică pentru a conta. Când asemenea experiențe se repetă, poți ajunge să îți reduci așteptările și să îți ascunzi nevoile.
A te descurca singur poate fi, în acele împrejurări, o cale de a continua și de a evita alte dezamăgiri. Cu timpul, această cale poate deveni atât de familiară, încât ideea de a apela la cineva nici nu îți mai vine în minte.
La vârsta adultă, te poți trezi făcând același lucru chiar și atunci când ai lângă tine oameni disponibili. Ceea ce a ajutat într-o perioadă poate ajunge să îți limiteze opțiunile într-o alta.
Ce se poate schimba în relațiile de mai târziu
Experiențele din adolescență și din viața adultă participă și ele la felul în care ne raportăm la ajutor. O prietenie în care ai fost ascultat poate face mai ușor să vorbești. O relație în care vulnerabilitatea ta a fost întâmpinată cu reproșuri poate întări nevoia de a te proteja.
De aceea, în terapie, mă interesează în ce relații îți este greu să ceri ceva și când este diferit. Poate poți cere ajutor practic, dar îți este greu să spui că ai nevoie de apropiere. Poate îi poți vorbi unui prieten, în timp ce în cuplu te temi că vei deveni o povară.
Aceste diferențe ne ajută să înțelegem ce înseamnă pentru tine să depinzi, pentru un moment, de răspunsul altcuiva. Ne oprim și asupra a ceea ce te temi că s-ar putea întâmpla: să fii refuzat, să datorezi ceva, să îți pierzi independența sau să fii văzut într-un fel pe care îl găsești greu de suportat.
Când sprijinul este oferit, dar rămâne greu de primit
Uneori, cineva se oferă să te ajute și simți imediat nevoia să refuzi. Poate te gândești că ar trebui să poți singur sau te întrebi ce se va aștepta de la tine în schimb. Chiar și o încurajare sinceră poate trezi neîncredere dacă aprecierea a fost, pentru tine, rară sau legată mai ales de performanță.
Poți avea nevoie de apropiere și, în același timp, să te simți neliniștit când ea devine posibilă. Felul în care celălalt își oferă sprijinul contează: dacă îți respectă ritmul, dacă te întreabă de ce ai nevoie și dacă poți spune că o anumită formă de ajutor nu ți se potrivește.
A primi sprijin poate presupune și să înveți să îl alegi. Poate într-un moment ai nevoie să fii ascultat, iar într-altul să cauți împreună cu cineva o soluție. Clarificarea acestei diferențe poate deveni parte din conversație.
Cum putem privi această dificultate în terapie
Începem cu felul în care trăiești tu aceste situații. Îmi poți povesti când ai avut nevoie de cineva, ce ai vrut să ceri și ce te-a făcut să renunți. Încerc să înțeleg ce ai învățat despre propriile nevoi și despre disponibilitatea celorlalți, fără să presupun dinainte o singură explicație.
Mă interesează și cum îți este să primești sprijin de la mine. Poate îți este greu să aduci în discuție ceva ce consideri prea puțin important sau simți că ar trebui să găsești repede răspunsul. Putem vorbi și despre aceste așteptări, în măsura în care le recunoști în întâlnirile noastre.
Îmi verific observațiile cu tine. Dacă o întrebare te face să te simți neînțeles sau o propunere nu îți este de folos, îmi doresc să putem spune acest lucru. Încrederea se construiește și prin felul în care reușim să vorbim despre asemenea diferențe.
Observăm și ce începi să faci altfel: poate spui că îți este greu înainte să ajungi la epuizare, îi ceri cuiva să te asculte sau accepți un ajutor pe care înainte l-ai fi refuzat. Vorbim despre cum a fost pentru tine și cum a răspuns celălalt.
Independența și posibilitatea de a primi ajutor
Capacitatea de a te descurca singur poate cuprinde perseverență, responsabilitate și soluții pe care le-ai construit în împrejurări dificile. Există însă o diferență între a putea să te descurci singur și a simți că nu ai altă opțiune.
În terapie, ne interesează cum poți avea mai multă libertate de a alege: când îți sunt suficiente propriile resurse, când ai nevoie de cineva și cui te poți adresa. Ritmul acestei explorări ține cont de experiențele tale și de relațiile pe care le ai în prezent.
O înțelegere nouă poate avea nevoie de timp pentru a deveni și un alt fel de a trăi apropierea. Revenim la ceea ce te neliniștește și observăm ce se petrece când îți permiți să fii ajutat.